În contextul evoluției rapide a tehnologiilor blockchain și a digitalizării sistemelor financiare, conceptul de Real World Assets (RWA) capătă un rol tot mai relevant. RWA reprezintă tokenizarea activelor din lumea reală – cum ar fi proprietăți imobiliare, echipamente, bunuri de larg consum, obligațiuni sau chiar produse agricole – encapsulate în blockchain pentru a fi utilizate ca garanții sau instrumente de investiții.
În timp ce discuțiile despre RWA se concentrează adesea pe piețele financiare sofisticate, o direcție promițătoare, în mod paradoxal, este aplicabilitatea acestora în microfinanțare, în special în țările în curs de dezvoltare.
Provocările microcreditării tradiționale
Microcreditarea este un pilon esențial în combaterea sărăciei și susținerea antreprenoriatului la scară mică în economiile emergente. Instituțiile de microfinanțare oferă împrumuturi de valori reduse unor persoane care nu au acces la servicii bancare tradiționale, din cauza lipsei garanțiilor, a istoricului de credit sau a veniturilor stabile. Cu toate acestea, sistemul se confruntă cu dificultăți semnificative, precum costurile administrative ridicate, incapacitatea de a evalua corect riscul, fraudele, lipsa de lichiditate și limitările geografice.
În acest context, RWA pot reprezenta o alternativă viabilă, oferind o modalitate inovatoare de a digitaliza active tangibile pentru a le utiliza ca suport colateral sau pentru a facilita circulația valorii prin tehnologii descentralizate.
Cum pot fi RWA adaptate la nevoile microcreditării
O abordare posibilă este tokenizarea activelor locale – cum ar fi recolte viitoare, unelte agricole, stocuri de marfă sau chiar terenuri de mici dimensiuni. Aceste active, odată tokenizate și validate, pot fi introduse în ecosisteme blockchain, oferind transparență, trasabilitate și posibilitatea evaluării automate a riscului.
De exemplu, un fermier din Kenya ar putea tokeniza un contract de vânzare a unei recolte viitoare de porumb, care să fie folosit ca garanție pentru un microcredit. Investitorii internaționali ar putea achiziționa tokenurile aferente acelei garanții, generând astfel lichiditate imediată. La finalul ciclului agricol, recolta ar putea fi vândută, iar investitorii ar fi rambursați automat prin smart contracts.
Această metodă reduce considerabil riscul de default și oferă acces mai larg la finanțare, în special în comunități rurale izolate, unde sistemele bancare nu sunt prezente sau sunt ineficiente.
Infrastructura necesară pentru succesul RWA în microcredite
Pentru ca acest model să fie viabil, este esențială dezvoltarea unei infrastructuri digitale robuste și adaptate la contextul local. Aceasta include platforme blockchain accesibile prin telefonie mobilă, sisteme de identificare digitală, rețele de parteneriate locale care să verifice existența fizică și autenticitatea activelor, dar și colaborări cu organizații non-guvernamentale și guverne.
Un aspect fundamental este existența unor mecanisme de validare a RWA, care să asigure că activele tokenizate corespund realității materiale și nu sunt rezultatul unei fraude sau supraevaluări intenționate. Aceste mecanisme pot implica validatori umani, dar și tehnologii precum inteligența artificială, GPS, IoT și imagistică satelitară, adaptate pentru contextul rural sau semiurban.
Riscurile etice și structurale
Totuși, introducerea RWA în microcreditare nu este lipsită de riscuri. Tokenizarea implică, inevitabil, o abstracțiune a valorii, iar în lipsa unei educații financiare corespunzătoare, beneficiarii finali pot deveni vulnerabili la abuzuri sau neînțelegeri. Există riscul ca intermediarii sau actorii de pe lanțurile valorice să profite de asimetriile informaționale, exploatând lipsa de transparență a tehnologiei pentru utilizatorii non-tehnici.
Mai mult, există dileme privind controlul asupra activelor odată ce acestea sunt tokenizate: cine deține cheia de acces? Cum este garantată suveranitatea financiară a persoanei care a emis acel activ? Poate fi executat acel activ în cazul unui default? Aceste întrebări deschid o arie complexă de reglementare juridică și etică, ce trebuie adaptată fiecărei țări în parte.
Studii de caz și implementări pilot
Unele inițiative deja testează acest model, cu rezultate promițătoare. De exemplu, platforma Goldfinch a facilitat împrumuturi pentru IMM-uri în Nigeria, folosind mecanisme descentralizate de creditare. De asemenea, Celo și-a construit o rețea de plăți și microfinanțare mobilă, orientată spre incluziune financiară, cu aplicabilitate directă în Africa și America Latină.
Aceste inițiative demonstrează că, dacă sunt adaptate la specificul cultural, economic și logistic al fiecărei regiuni, RWA pot deveni un instrument transformațional pentru dezvoltarea durabilă. Important este ca aceste tehnologii să nu fie impuse de sus, ci co-create împreună cu comunitățile locale, printr-un proces participativ și incluziv.
Spre un model hibrid, uman-tehnologic
Adevărata putere a RWA în microcreditare nu constă doar în infrastructura tehnologică, ci în capacitatea de a crea punți între lumi altfel izolate: lumea capitalului global și cea a economiilor informale locale. Această punte trebuie să fie construită cu grijă, etic și în acord cu realitățile celor pe care pretinde că vrea să îi împuternicească.
Prin urmare, da, RWA pot fi utilizate pentru microcredite în țările în curs de dezvoltare, dar acest lucru necesită o arhitectură hibridă: tehnologică, etică, culturală și educațională. Fără aceasta, riscul este de a recrea, într-o formă digitală, aceleași inegalități structurale pe care microfinanțarea promite să le elimine.
 capătă un rol tot mai relevant.){kind=link}