Incidentele asociate cu Rusia pe teritoriul european devin tot mai curajoase, incluzând atacuri asupra infrastructurii, drone care pătrund în spațiul aerian al NATO și confruntări navale. Guvernele din Europa încep să fie mai directe în a pune responsabilitatea pe seama Moscovei și își întăresc măsurile de apărare. Totuși, rămâne o întrebare crucială: ce reacție ar putea determina Kremlinul să renunțe la aceste acțiuni?
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Intervențiile în procesele electorale, atacurile cibernetice, perturbarea sistemelor GPS și campaniile de dezinformare erau deja bine cunoscute în rândul statelor NATO înainte de invazia extinsă în Ucraina. De la acel moment, acțiunile atribuite Rusiei s-au amplificat. O cercetare menționată de publicația ucraineană a documentat 151 de incidente în Europa din momentul începerii invaziei până în martie 2026.
Printre evenimentele recente se numără descoperirea dronelor încărcate cu explozivi pe aeroportul din Leipzig, într-un presupus plan de sabotaj orchestrat de Moscova. De asemenea, articolul subliniază incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al unor țări membre NATO și un incident în care o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare către un elicopter militar danez.
Pentru prima dată, autoritățile germane au acuzat oficial Rusia de organizarea unui atac fizic asupra infrastructurii din Germania, referindu-se la cazul de la Leipzig. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații din Estonia, a declarat că termenul „război hibrid” minimalizează gravitatea situației și a solicitat liderilor europeni să abordeze subiectul „terorismului sponsorizat de stat”. Kaja Kallas, șefa diplomației Uniunii Europene, a menționat că acest tip de acțiune poartă „toate caracteristicile terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Aceste atacuri au ca scop instigarea fricii, perturbarea sprijinului pentru Ucraina și testarea limitelor la care Moscova poate acționa fără a se confrunta cu un răspuns ferm, spun oficialii și experții citați de publicație.
Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, menționează un „gol în capacitatea de descurajare”: Europa dispune de măsuri pentru a reacționa la incidente, dar nu are o strategie clară între reacțiile imediate și cele militare. Această reacție lentă și insuficientă a statelor europene permite Rusiei să testeze „cât de departe poate merge”, a afirmat el.
O provocare majoră este identificarea responsabilității. Moscova utilizează adesea intermediari, inclusiv persoane recrutate prin platforme precum Telegram, explică Anastasia Pociumban, expert în amenințări hibride la Consiliul German pentru Relații Externe. Totuși, ea subliniază că unele state folosesc timpul necesar investigațiilor ca pretext pentru a amâna măsuri costisitoare sau pentru a evita panicile.
NATO a declarat încă din 2016 că un atac hibrid ar putea activa articolul 5, care se referă la apărarea colectivă. Totuși, nu există o definiție precisă a atacului care ar depăși această limită. Pawlak se întreabă dacă liderii europeni au o înțelegere clară a locului unde se află linia roșie.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Măsurile de apărare împotriva dronelor se îmbunătățesc la granițele NATO, iar marinele europene devin mai vigilente în protejarea infrastructurii maritime, unele state oprind navele suspectate că aparțin flotei-fantomă a Rusiei. Problema rămâne cum să se prevină următorul atac.
După ce a acuzat Rusia în cazul de la Leipzig, Germania a decis să închidă un consulat rus, să restricționeze accesul la vize pentru cetățenii ruși și să ofere suport suplimentar Ucrainei. Edward Lucas, jurnalist britanic și analist de securitate, a afirmat că aceste măsuri ar fi trebuit implementate mult mai devreme, imediat după ocuparea Crimeei în 2014.
Experții intervievați de Kiev Independent sunt unanimi în opinia că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Moscova, dar propun soluții diferite. Pawlak sugerează ca statele europene să impună consecințe clare: dacă Rusia comite un anumit act, statele ar trebui să anunțe în avans ce măsuri vor lua, cum ar fi un nou transport de arme pentru Ucraina.
Lucas propune un răspuns care să fie mai greu de anticipat prin măsuri coordonate în mai multe țări. De exemplu, un act de sabotaj ar putea fi urmat de o anchetă privind spălarea banilor într-o țară, în timp ce o altă națiune ar putea reține o navă nesigură. Potrivit lui, o astfel de reacție ar arăta Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Cu toate acestea, Lucas avertizează că statele europene trebuie să fie pregătite să-și mențină răspunsul, inclusiv în fața amenințărilor cu escaladarea din partea Rusiei. Dacă o țară reacționează și apoi se retrage la prima amenințare, efectul ar putea fi contrar celui dorit.
Istoricul acțiunilor anterioare demonstrează cât de complicat este pentru statele aflate în prima linie să acționeze singure. În 2022, Lituania a restricționat tranzitul bunurilor sancționate către Kaliningrad, dar amenințările din partea Rusiei au dus la presiuni pentru relaxarea acestei măsuri. Ulterior, Estonia a încercat să blocheze un petrolier suspectat de încălcarea sancțiunilor, însă apariția unui avion de luptă rus a împiedicat intervenția asupra navei.
Acesta este motivul pentru care Lucas propune un răspuns comun: dacă Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni și din partea altor state precum Suedia, Germania sau Marea Britanie. Astfel, țara afectată nu ar suporta singură riscurile confruntării cu Moscova.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nu-mai-este-un-razboi-hibrid-sabotajele-atribuite-rusiei-devin-tot-mai-indraznete-iar-europa-nu-stie-unde-sa-traseze-linia-rosie
Sursa foto: Inquam Photos
