Când am auzit prima dată de cartea asta, jur că am crezut că e vreo farsă de internet. Gen, serios acum, ce legătură poate avea Vlad Țepeș cu gaming-ul? Părea genul ăla de combinație ciudată care nu merge niciodată, ca pizza cu ananas (da, știu, unora le place, dar na).
Apoi am citit-o. Și m-am lovit de ceva neașteptat. Există cărți care reușesc cumva să îmbine lumea asta modernă, cu adolescenți care stau cu ochii în telefon, cu mitologia românească pe care o știm cu toții din școală. Și nu par forțate sau aiurea.
Drumul spre o alta dimensiune de Bradu Mihai Dan e exact genul ăsta de carte. Nici eu nu înțeleg cum naiba a reușit să transforme o după-amiază obișnuită de gaming într-o aventură prin care Dracula nu mai e doar o poveste spusă de bunica, ci un tip adevărat cu care te poți lupta. Sau cel puțin să încerci.
Povestea începe cu Fortnite și ajunge… unde nu te aștepți
Bun, să o luăm de la capăt că altfel nu are sens. Mihai e un puști de 13 ani care face exact ce fac toți copiii ăștia de acum: se joacă Fortnite cu prietenii într-o fabrică abandonată. Știi tu, weekendul clasic, niște telefoane, poate o doză de energy drink pe ascuns de părinți.
Nimic spectaculos. Până în momentul în care fuge de poliție (că evident, fabrica aia abandonată nu era tocmai legală ca loc de joacă) și cade într-o groapă care, vezi Doamne, n-ar avea fund. Una din alea despre care se spuneau legende prin cartier, că ar fi înghițit un polițist demult. Credeai că-i mit, nu?
Păi nu prea. Pentru că Mihai chiar cade în groapa aia. Și jos nu găsește doar pământ și întuneric. Găsește ceva de genul… altă dimensiune? O lume paralelă unde lucrurile care ar trebui să fie imposibile devin chiar posibile. Acolo începe tot haosul.
Pustiul care ieri se juca pe Xbox acum poate să transforme obiecte, are o aură albastră care îi luminează corpul, și trebuie să adune arme magice pentru salvarea lumii. Sau a mai multor lumi, că una singură nu era de ajuns aparent.
Când Vlad Țepeș coboară din manual și intră în scenă
Partea care m-a surprins cel mai tare nu e neapărat acțiunea din carte, nici faptul că e scrisă de un puști de 19 ani (deși asta e destul de impresionant, recunosc). M-a surprins că Dracula apare în poveste și nu pare deloc forțat sau ridicol. Că sincer, ar fi putut să fie un dezastru. Un vampir clasic care se lovește de un adolescent care joacă Fortnite? Sună ca o rețetă pentru cringe maxim.
Dar cumva nu e. Vlad Țepeș din cartea asta nu e un vampir în sensul în care ne-am obișnuit din filme. E un domnitor care, vai de el, a activat niște arme magice și acum e blocat să trăiască veșnic datorită unui blestem vechi de când lumea.
Stă în castelul lui din Transilvania cu niște vârcolaci pe post de prieteni și are câteva dintre armele alea magice pe care Mihai și gașca lui trebuie să le adune. Și ce-i interesant e că Dracula nu e neapărat răul clasic din poveste.
E mai degrabă un om prins într-o situație pe care nu și-a dorit-o, care a supraviețuit secole întregi și acum trebuie să se confrunte cu niște adolescenți care au puteri pe care nici ei nu le pricep bine.
Scena când Mihai ajunge la castelul lui Dracula, împreună cu Heather și Dan, e scrisă foarte bine. Tensiunea crește încetul cu încetul, atmosfera devine din ce în ce mai întunecată, iar când Vlad Țepeș apare în sfârșit, totul capătă o greutate diferită. Nu mai e despre jocuri video sau despre fabrica aia abandonată de acasă. E despre supraviețuire, despre curaj, despre faptul că trebuie să te lupți cu ceva mult mai mare și mai puternic decât tine.
O carte pentru generația asta care nu uită de unde vine
Am observat ceva la cartea asta. Nu renunță la România pentru a atrage cititorii tineri.
Adică da, e plină de glume despre Xbox, despre Fortnite, cu dialoguri care sună exact cum ar vorbi un puști în 2024. Dar în același timp e adânc înrădăcinată în mitologia noastră.
Dacii, Transilvania, Vlad Țepeș, toate chestiile astea care ne definesc apar în poveste, dar fără să simți că ți se ține o lecție plictisitoare de istorie.
Bradu Mihai Dan reușește ceva pe care mulți scriitori nici nu îndrăznesc să încerce. Să lege generațiile care au crescut cu basme și legende de cei care au crescut cu smartphone-uri și gaming online. Și o face natural, fără să sune artificial. Personajele vorbesc cum vorbesc oamenii normali, au probleme de adolescent (gen tema la franceză, pe care Mihai o menționează chiar și când crede că a murit, ceea ce m-a amuzat teribil), dar totodată se confruntă cu situații care cer niște cojones serioase.
Heather, spre exemplu, e o fată dură, inteligentă, dar are și momentele ei vulnerabile. Dan e tipul care face glume proaste în cele mai tensionate momente, dar care salvează echipa când te aștepți mai puțin. Iar Mihai e ghidul nostru prin lumea asta nouă, cu o voce sinceră, câteodată speriată, alteori prea sigură pe ea, dar mereu umană.
De ce zic că merită citită
Sunt câteva lucruri care m-au făcut să recomand cartea asta aproape tuturor cunoscuților.
Pe de o parte, e o poveste bine scrisă, cu ritm bun, cu personaje care par reale și cu o lume construită cu grijă. Nu încearcă să te impresioneze cu cuvinte complicate sau cu descrieri lungi de zeci de pagini. E directă, captivantă, te ține în priză.
Pe lângă asta, e o carte românească care vorbește despre România într-un mod fresh. Nu mai e vorba de povești despre țărani și sate pierdute undeva (nu că ar fi ceva rău cu ele, au și ele farmecul lor). E vorba de o poveste care se petrece acum, în orașele noastre, în fabricile abandonate, cu copii care vorbesc limba noastră și care se confruntă cu probleme care rezonează universal.
Mai mult, cartea asta e o invitație directă la aventură. E dovada că poți fi un puști obișnuit care pierde timpul pe telefon și totuși să fii capabil de lucruri extraordinare. E o poveste despre prietenie, despre curaj, despre a face față necunoscutului chiar când totul pare imposibil.
Unde o găsești și de ce merită să o iei acum
Dacă te-am convins până aici, cartea o găsești pe Carturesti.ro și Libris.ro. Comanda se face în câteva minute. E genul ăla de carte pe care o citești dintr-o suflare, dar la care te gândești mult timp după. Și sincer, câte cărți românești reușesc să îmbine Fortnite-ul cu Dracula și să iasă ceva atât de bine?
Bradu Mihai Dan e un nume care merită ținut minte. La doar 19 ani, să scrii o carte atât de complexă și atât de bine pusă la punct e remarcabil. Și dacă asta e doar debutul lui, sunt foarte curios ce va mai scrie. Pentru că povestea asta nu s-a terminat. Universul pe care l-a creat e mare, plin de posibilități, și sunt convins că vom mai vedea aventuri cu Mihai și prietenii lui.
Deci dacă te întrebi dacă Dracula chiar se luptă cu Fortnite, răspunsul e cam da. Sau mai exact, se luptă cu o generație care a crescut cu Fortnite, dar care știe să prețuiască istoria și legendele. Și confruntarea asta e mult mai interesantă decât ai crede.
De la fabrici abandonate la castele din Transilvania
Peisajul se schimbă constant în carte, și asta adaugă foarte mult la poveste. Începi într-o fabrică abandonată lângă Cluj, treci prin dimensiuni paralele, ajungi în Egipt să te lupți cu mumii și rinoceri umanoizi (da, ai citit bine), și în final aterizezi la castelul lui Dracula. E ca și cum ai juca un joc video, dar în loc să ții controller-ul, tu citești. Și cumva asta face totul mult mai intens.
Cartea asta nu pretinde că e ceva ce nu e. Nu se dă literatură de înaltă clasă care va schimba lumea. Dar e sinceră, plină de energie, scrisă cu pasiune reală. Și asta se simte în fiecare pagină. De la glumele stupide ale lui Dan până la momentele de groază când felinele umanoide atacă, totul sună autentic. E scrisă de cineva care înțelege cum gândesc adolescenții de azi, dar care respectă tradițiile și mitologia din care facem parte.
Dacă ești părinte și cauți ceva pentru adolescentul tău, asta ar putea fi alegerea potrivită.
Dacă ești adult și vrei ceva ușor de citit dar captivant, iarăși funcționează. Și dacă ești tânăr și vrei să vezi că literatura română poate fi cool, modernă și plină de acțiune, cred că știi deja ce trebuie să faci.
Așadar da, Dracula e real în această carte. Și nu se luptă direct cu Fortnite-ul, dar se luptă cu cei care îl joacă. Ceea ce, dacă stai să te gândești, e mult mai interesant.
Detalii despre carte: Cartea „Drumul către o altă dimensiune” este scrisă de Mihai Dan Bradu, un tânăr autor român de doar 19 ani. A fost publicată în 2024 de Editura Ecou Transilvan și face parte din seria „Călătorie spre început”. Are 174 de pagini și se încadrează în categoria fantasy și aventură, fiind recomandată pentru cititori de peste 12 ani. Povestea promite să fie doar începutul unei aventuri epice în universul creat de autor.
Cartea poate fi achiziționată online de pe Carturesti.ro (link direct aici) și de pe Libris.ro. E o poveste modernă care îmbină perfect elementele clasice ale fantasticului românesc cu referințe culturale contemporane. Perfect atât pentru adolescenți cât și pentru adulții care vor să redescopere plăcerea lecturii de aventură.

