Politica alimentată de resentimente a câștigat teren în estul Germaniei, iar vest-germanii se confruntă și ei cu întrebări dificile.
Recent, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană din München, a oferit un interviu care a stârnit un mare interes. Interviul a fost centrat pe emoțiile est-germanilor, în special pe cei care aleg să voteze AfD dintr-un sentiment de nemulțumire față de vest.
Brechtken a afirmat că diviziunile dintre est și vest, pe care est-germanii le resimt de decenii, sunt acum mai mult emoționale decât raționale, sugerând o lipsă de onestitate în evaluarea propriei situații. El a continuat să spună că vestul Germaniei a demonstrat, în ultimele decenii, că înțelege democrația și este mai bine echipat să contracareze extremismul, în timp ce est-germanii au o predispoziție istorică spre soluții autoritare.
Carolin Würfel, o scriitoare și jurnalistă, a reflectat asupra acestor observații, întrebându-se cât din ceea ce a spus Brechtken este istorie și cât este opinie personală. Totuși, ea a recunoscut că a avut dreptate în privința unui aspect.
AfD: O mișcare inițiată în Vest
Popularitatea AfD și succesul său în alegerile recente din Saxonia-Anhalt sunt indicii clare ale unei frustări persistente în est. AfD a fost fondat în vest, iar liderii săi provin din regiuni precum Renania-Palatinat și Renania de Nord-Westfalia. Este important să ne întrebăm nu doar ce anume îi atrage pe est-germani către AfD, ci și ce anume îi determină pe vest-germani să sprijine un astfel de partid și să-l dezvolte în est.
Landurile din vest, care s-au laudat cu procesul de denazificare după 1945, trebuie să analizeze cu seriozitate de ce fascinația pentru ideologii extreme persistă și de ce nu există structuri eficiente pentru a combate ascensiunea mișcărilor de extremă dreapta.
Nemulțumirea est-germanilor și rădăcinile sale
Mulți est-germani, în 1989, își doreau o combinație între socialism și capitalism, iar reunificarea nu era neapărat cea mai dorită opțiune. Mulți au simțit că procesul reunificării a fost gestionat prost, cu decizii impuse rapid, fără negocieri. Procesul de privatizare, condus de agenția Treuhand, a dus la pierderi massive de locuri de muncă și la preluarea majorității companiilor de către investitori din vest.
În anii 1990, est-germanii au protestat nu împotriva guvernului lor, ci împotriva percepției că Germania de Vest era un ocupant. Aceștia cereau alegeri și renegocierea termenilor care i-au lăsat fără locuri de muncă, în timp ce șomajul creștea rapid.
„Dacă situația nu se îmbunătățește, nu vă temeți că ar putea izbucni o nouă revoluție în Germania de Est?”
Detlev Karsten Rohwedder, șeful agenției Treuhand, a fost întrebat de un prezentator TV în acea perioadă. Fosta Germanie de Est a fost tratată ca un copil care trebuia să se conformeze regulilor impuse de vest. Acum, acest „copil” a crescut, dar își aduce aminte de experiențele sale din trecut, iar Ulrich Siegmund, un politician AfD, s-a născut în anul reunificării.
Mesajul AfD și impactul său
Una dintre promisiunile centrale ale AfD este recâștigarea controlului. Evenimentele recente din Saxonia-Anhalt reflectă o dorință de revanșă a est-germanilor. Siegmund a afirmat că rezultatul alegerilor demonstrează că oamenii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.
Aceste cuvinte au rezonat profund cu alegătorii. Mulți dintre cei care susțin AfD nu sunt familiarizați cu programul partidului, dar se simt auziți și văzuți. Siegmund a organizat evenimente în întreaga regiune, oferind cârnați și bere, contribuind astfel la recrearea sentimentului de comunitate în orașele mici.
Deși AfD nu va îmbunătăți neapărat viața în est, a reușit să ofere oamenilor atenția pe care o caută, iar acest lucru este esențial în prezent. AfD reprezintă mai mult decât o simplă diviziune între est și vest.
Provocările viitoare
AfD, un partid creat de vest-germani și sprijinit de est-germani, aspiră acum la putere la nivel național. Ideile pe care le promovează sunt acelea de care Germania a avut nevoie, cândva, de un război pentru a le combate: rasismul și credința în superioritate. Aceasta nu este o problemă regională, ci una națională care ar trebui să îngrijoreze fiecare cetățean german.
Un vot pentru AfD este un vot pentru aceste convingeri, indiferent de motivele de nemulțumire sau de dorința de a fi ascultat. Indiferent de ce se va întâmpla în continuare, va fi greu să spunem că nu am știut.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/politica/de-ce-multi-est-germani-voteaza-afd-nu-este-o-ispita-mostenita-din-dictatura
Sursa foto: Inquam Photos
