Canada, Groenlanda și Rusia vor apărea mult mai mici pe hărțile oficiale ale Organizației Națiunilor Unite, în urma unei rezoluții recente care urmărește corectarea unei nedreptăți cartografice vechi de peste 450 de ani, oferind o reprezentare mai echitabilă a continentelor, în special a Africii.
Schimbarea subliniază faptul că hărțile nu sunt simple reprezentări ale realității, ci și instrumente de putere, conform unei analize publicate de The Conversation.
Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție numită „Corectarea hărții: reechilibrarea reprezentării cartografice globale și promovarea unei reprezentări echitabile a regiunilor lumii, în special a Africii”.
Inițiată de Togo în numele Uniunii Africane, rezoluția a fost adoptată cu un vot covârșitor: 164 de state au fost pentru, una împotrivă și șase s-au abținut. Singura țară care a votat împotrivă a fost Statele Unite.
Documentul caută să remedieze ceea ce inițiatorii consideră a fi 450 de ani de injustiție cartografică, cauzată de utilizarea proiecției Mercator, care mărește artificial dimensiunile regiunilor apropiate de poli, făcând astfel America de Nord, Europa și Rusia să pară mult mai mari comparativ cu Africa, America de Sud și Asia de Sud.
Rezoluția ONU sugerează adoptarea unor proiecții care reflectă mai corect suprafața teritoriilor, cum ar fi proiecția Equal Earth.
O hartă creată pentru navigatorii secolului al XVI-lea
În anul 1569, cartograful flamand Gerardus Mercator a lansat o hartă globală bazată pe o metodă inovatoare de reprezentare a suprafeței curbe a Pământului pe un plan.
Avantajul principal al proiecției sale era că liniile de direcție constantă apăreau ca linii drepte, facilitând navigația marinarilor care își puteau stabili și urma mai ușor traseul cu ajutorul busolei.
Această caracteristică era deosebit de importantă pentru europeni în perioada explorărilor maritime și a colonizării.
Cu toate acestea, îmbunătățirile aduse navigației aveau un dezavantaj major: proiecția exagera dimensiunile regiunilor aflate mai aproape de poli. Astfel, Groenlanda părea aproape de dimensiunile Africii pe o hartă Mercator, deși Africa are o suprafață de aproximativ 30 de milioane de kilometri pătrați, iar Groenlanda puțin peste două milioane. Prin urmare, continentul african este de aproximativ 14 ori mai mare.
Problema a devenit semnificativă atunci când proiecția creată pentru navigație a început să fie utilizată pentru toate tipurile de hărți, inclusiv cele politice și educaționale.
Cum a devenit o deformare tehnică o problemă politică
Cartografii erau conștienți de deformările cauzate de proiecția Mercator de mult timp, dar abia în anii ’70 s-a început o discuție deschisă despre cum această reprezentare susținea și perpetua ideologii coloniale vechi.
În 1973, istoricul german Arno Peters a propus o nouă proiecție cartografică care menținea proporțiile reale ale suprafețelor, contestând astfel proiecția Mercator și mesajul politic asociat acesteia: Europa nu este atât de mare pe cât pare pe hărțile tradiționale, iar fostele sale colonii sunt mult mai extinse.
Deși proiecția respectivă nu era complet nouă, un concept similar fiind realizat de James Gall în 1855, Peters a adus o viziune politică asupra unei cartografii echitabile din punct de vedere social.
Proiecția Gall-Peters a generat numeroase controverse și a fost parte a ceea ce este cunoscut sub numele de „războiul hărților”, dar a fost adoptată de organizații precum Oxfam și UNESCO.
Aceste organizații au recunoscut importanța politică a proiecțiilor cartografice, înțelegând că hărțile nu doar că reprezintă realitatea, ci contribuie și la formarea acesteia, influențând percepțiile oamenilor asupra importanței și puterii diferitelor regiuni ale lumii.
O hartă mai echitabilă
Rezoluția ONU reprezintă un pas important în corectarea dezechilibrelor istorice și „deschide drumul către o mai bună înțelegere, respect și pace între națiuni”, conform declarațiilor reprezentantului Togo.
Documentul solicită o reprezentare mai exactă a lumii prin utilizarea unor proiecții cartografice care mențin proporțiile reale ale teritoriilor, cu un accent special pe proiecția Equal Earth, o alternativă mai recentă și mai puțin controversată decât cea a lui Gall-Peters.
Proiecția Equal Earth a fost gândită pentru a reflecta dimensiunile corecte ale țărilor și continentelor, păstrând totodată formele relativ familiari și un aspect ușor de înțeles.
Prin adoptarea rezoluției, ONU admite că proiecția Mercator a fost utilizată timp de secole în contexte coloniale, iar deformările sale au contribuit la o viziune distorsionată a lumii.
Această schimbare ar putea oferi o nouă imagine a planetei în școlile și instituțiile din multe țări, dar rămâne de văzut ce impact va avea asupra platformelor digitale de cartografiere.
De ce Google Maps folosește în continuare Mercator
O variantă a proiecției originale, cunoscută sub numele de Web Mercator, rămâne standardul pentru aplicații precum Google Maps.
Aceasta împarte suprafața Pământului în pătrate, facilitând aplicațiilor să mărească și să micșoreze harta rapid și fără întreruperi. Proiecția este precisă la nivel local, însă, la scară globală, mărește considerabil dimensiunile țărilor apropiate de poli.
Hărțile digitale contribuie astfel la perpetuarea perspectivei distorsionate a proiecției Mercator, adăugând la aceasta o viziune organizată în jurul rețelelor rutiere, accesului la afaceri și servicii, precum și promovării consumului.
Astfel, ceea ce vedem pe o hartă online nu este doar un teritoriu; este o selecție a locurilor și informațiilor considerate relevante de platformă.
Obiecția Ucrainei: Harta nu înseamnă doar dimensiuni
Noua reprezentare a lumii, susținută de rezoluția ONU, constituie un pas important spre o cartografie mai echitabilă, dar rămâne totuși o interpretare.
Ucraina s-a abținut de la vot, precizând că susține eforturile de corectare a distorsiunilor istorice, dar a avertizat că harta promovată prin rezoluție ar putea legitima „anexarea ilegală a Crimeei de către Federația Rusă în 2014”.
Obiecția subliniază că influența unei hărți nu se limitează doar la dimensiunile atribuite statelor, ci include și contururile, denumirile folosite pentru teritorii și localități, informațiile evidențiate, tehnologiile pe care se bazează harta și activitățile economice promovate.
O hartă poate reda corect suprafața Africii, dar poate reprezenta într-un mod controversat un teritoriu ocupat.
Hărțile sunt instrumente ale puterii
Principala lecție a rezoluției ONU este că hărțile nu sunt simple reprezentări inofensive ale realității, cum concluzionează analiza publicată de The Conversation.
Fiecare hartă implică alegeri: ce teritorii sunt evidențiate, cât de mari apar, ce denumiri primesc, ce frontiere sunt recunoscute și ce informații sunt considerate importante.
Proiecția Mercator a transformat o soluție tehnică, utilă navigatorilor europeni din secolul al XVI-lea, într-o imagine dominantă a planetei. De-a lungul generațiilor, această imagine a făcut ca regiunile din nordul globului să pară mai mari, în timp ce Africa și alte teritorii apropiate de Ecuator au părut mai mici.
Corectarea hărții nu alterează dimensiunile reale ale lumii, însă schimbă modul în care lumea se percepe pe sine, ceea ce este întotdeauna o problemă de putere.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cine-deseneaza-lumea-decide-cum-o-vedem-lectia-din-spatele-noii-harti-sustinute-de-onu
Sursa foto: Inquam Photos
